Odihneste-te în Pace, Bunico! (Rest in Peace, Grandmother!)
Eram hotărât să o sun astăzi pe bunica mea din România doar pentru a afla, odată ajuns acasă, că am sosit cu câteva ore prea târziu. Azi dimineaţă în jurul orei 9, un preţuit membru al familiei, o femeie puternică şi minunată şi-a tras ultima suflare înainte de a se întoarce să devină din nou una cu stelele din care s-a născut. Deşi am fost separaţi de distanţă în cea mai mare parte a ultimilor 12 ani, legătura specială pe care am împărtăşit-o nu s-a stins nicicând. Dânsa a fost pentru mine una dintre cele mai dragi persoane din rândul familiei şi, încă din tinereţe, povestea ei de zbatere, dedicaţie şi perseverenţă prin valurile timpurilor mereu schimbătoare nu a încetat să mă inspire. Gândurile mele se îndreaptă înspre familia îndoliată şi, bunico, îmi pare rău că nu am mai ajuns să vorbesc cu tine…
Rânduri scrise în memoria Eugeniei Buidan (5 Decembrie 1924 - 8 Februarie 2008)
Today I wanted to call my grandmother in Romania only to learn, when I finally got home, that I had been a few hours late. This morning around 9 o’clock, a cherished family member and a strong, wonderful woman took her last breath before going to join back the stars she had come from. Though we’ve mostly been apart for the last 12 years, the special connection that we shared have never faded away. She was one of my dearest family members and, ever since I was a young boy, her story of hardships, devotion, and perseverance through the ripples of the changing times never ceased to inspire me. My thoughts are with the saddened family and, grandma’, I’m sorry I didn’t get to make that call…
Written in the memory of Eugenia Buidan (December 5, 1924 - February 8, 2008).
Leave a Reply